Scriitorul meu horror preferat si operele lui

serge brussolo

Serge Brussolo prezinta deseori societati care evolueaza intr-un mediu separat de lume, ca si cum obiectivul unui aparat de fotografiat s-ar focaliza la scara unei civilizatii mici (Les Prisonnières de Pharaon, La Fenêtre jaune, Rhinocérox, etc.). Adesea, eroii sai sunt persoane rupte de societate, aflati in pragul unei degradari totale si incapabili sa faca cel mai mic efort pentru a iesi din aceasta stare. Cele mai multe dintre romanele lui Serge Brussolo sunt marcate de un fatalism visceral, plin de umor negru. Printre temele abordate cel mai des se numara corpul uman cu transformarile si mutatiile sale, degenerarea inevitabila a oricarui sistem social, iluzia religioasa, izolarea si nebunia in toate formele ei.

cosmar de inchiriat

Cosmar de inchiriat
“Ca structura epica si mai ales tensiune a stilului, Cosmar de inchiriat este un exemplu didactic, in sens bun, de „cum se scrie un roman horror”. Gradatia terorii, maniera de a introduce si urmari metamorfozarea celor doi pana la stadiul de varcolaci, episodul intoarcerii in trecut la construirea casei, momentele petrecute de David in ultimul refugiu posibil, alcatuiesc o naratiune bine scrisa si bine gandita.”
Pe o colina din apropierea unui sat de indieni din Vestul Salbatic se prabuseste o bucata de roca lunara. Femeile insarcinate care viziteaza situl dau nastere unor copii monstruosi, pe care sunt nevoite sa-i ucida. Peste putina vreme, in zona soseste o trupa de soldati americani care foloseste roca lunara pentru a construi un fort, de la adapostul caruia sa poata controla satul de indieni,
Indienii asista neputinciosi la transformarile pe care soldatii le sufera sub influenta pietrei lunare: ziua sunt oameni de o inocenta si blandete incredibile, in timp ce noaptea se transforma in creaturi gigantice si oribile care se hranesc cu oamenii si animalele din zona. In plus, spre oroarea indienilor, soldatii devin nemuritori: puterile pietrei lunare ii ajuta sa se vindece de orice rana, oricat de grava ar fi ea.
Singura solutie pe care o gaseste vraciul satului este inconjurarea colinei cu semintele unor arbori care cresc extrem de repede si foarte desi. Incapabili de a mai trece printre trunchiurile copacilor datorita masivitatii corpurile transformate, soldatii sunt nevoiti sa se masacreze intre ei, moarte cu consecinte ireversibile. Ultimul supravietuitor se autodevoreaza, iar blestemul pare a se ridica de pe asezarea de indieni.
Dar aceasta este doar o aparenta. O alta trupa de soldati soseste in zona si, vazand masacrul, ii considera pe indieni responsabili pentru el. Satul este distrus, iar in locul lui albii vor ridica localitatea Willoughby. Periodic, cate un nou-venit alege ca resedinta casa de pe colina, iar atunci cosmarul reincepe pana cand localnicii gasesc o metoda de a scapa de creatura diabolica in care se transforma locatarul ei.

krucifix

Krucifix – Lupta cu natura
“La nivel de simbol, «Krucifix» este o carte a luptei impotriva naturii intr-o era in care razboiul si mana omului au suparat pentru prea multa vreme planeta.”
Pamantul a devenit teatrul unui razboi etern, purtat doar pentru a tine oamenii ocupati. Pentru a uita de ororile zilnice, soldatii au parte de permisii in care sunt lasati sa faca orice ii poate deconecta de la cosmar si a-i face apti sa revina pe front.
Armele au evoluat atat de mult, incat nu se mai pune problema existentei prizonierilor sau ranitilor. Cei care participa la o batalie ori scapa cu viata, ori raman imprastiati pe bucati pe campul de lupta. Pentru a face mai usoara recunoasterea victimelor, oamenii au ajuns sa aiba un cod incorporat in fiecare parte a corpului lor.
Astfel, misiunea sanitarilor nu mai este de a se ocupa de raniti, ci de a aduna la un loc partile componente ale victimelor, incinerandu-le laolalta intr-un cuptor portabil suficient de mare incat sa poata cuprinde o bucata de tors si depozitandu-le intr-o urna funerara pe care regulamentul militar ii obliga sa o aduca la baza, cu numele mortului stantat pe ea.

haita

Haita
Werner Mareuil-Mondesco, un om cu statura de urias, este un vanator neinfricat. In lungile sale peregrinari prin lume a vanat nenumarate animale – de la caprioare la elefanti, gorile si lei – pe care le-a impaiat si le-a expus intr-un dom-muzeu anexat impunatoarei sale resedinte, o cladire-cazemata izolata de restul orasul printr-o proprietate intinsa si un zid inaccesibil de 6 metri inaltime.
Pasiunea pentru arta impaierii incearca sa i-o impuna si baiatului sau, Georges. Dar metodele sale barbare nu fac decat sa-i dezvolte baiatului o adevarata psihoza legata de par si o comuniune mistica cu toate ramasitele animale care se aduna zilnic in casa: animale impaiate, covoare din blana, fotolii si carti imbracate in piele, etc. In cele din urma, dupa ce ii organizeaza lui Georges o petrecere aniversara sub forma unui safari, Werner ajunge sa cada prada nebuniei si cainilor sai feroce, care il devoreaza.
Trauma suferita de Georges atinge cote paroxistice. El devine convins ca animalele ucise cer o plata in schimbul chinurilor la care au fost supuse de Werner, iar Georges este dispus sa le-o plateasca. Pentru aceasta, isi angajeaza ca si asistenta o tanara orfana, Sarah, pe care vicisitudinile vietii au marcat-o profund si care ar fi dispusa sa faca orice pentru o situatie materiala buna si pentru a-si ostoi setea de razbunare fata de cei care au abuzat-o.
NooSFere avertizeaza ca acesta este “un roman pentru cititorii avizati”, care “nu trebuie sa ajunga in mainile oricui”. De altfel, lui Brussolo insusi i-a placut foarte mult sa scrie aceasta carte, care l-a infricosat si pe el.
Cititor SF remarca “personajele foarte bine construite si redarea cu o acuratete aproape inspaimantatoare a trairilor acestora”, “atmosfera de angoasa si neliniste suprinsa in cel mai atent detaliu” si actiunea “cu o evolutie progresiva in intensitate”. La randul sau, Ideoz constata ca romanul contine “delirurile obisnuite ale lui Brussolo, care se transmit cititorului gratie unei scriituri sumbre si pline de incarcatura, cu digresiuni angoasante”, adaugand ca “Haita este un exemplu perfect a ceea ce poate scrie mai bun Serge Brussolo”. La Livrophile, pe de alta parte, este de parere ca “desi exista idei bune […] spectaculosul si sangele ocupa mult mai mult spatiu ca motivele psihologice”, adaugand ca lectura “treneaza de cele mai multe ori, iar finalul este in coada de peste”.

Surse: wikipedia.ro, nemirabooks.ro, goodreads.com, suspans.ro

5 responses to “Scriitorul meu horror preferat si operele lui

  1. Pingback: THE LIEBSTER AWARD – Leapsa | Recycling the World·

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s